Evaluarea ADHD la copii: semne, cine o face și ce arată testul Conners 3

Orice copil este uneori neatent, agitat sau pripit. La ADHD, aceste comportamente apar des, în mai multe locuri (acasă, la școală, la joacă), durează de luni de zile și îi îngreunează copilului viața de zi cu zi. O evaluare făcută de specialist arată dacă este vorba de ADHD, de altceva sau de o combinație de cauze.

Mai jos găsești semnele care merită discutate cu un specialist, cine pune diagnosticul și ce arată Conners 3, unul dintre cele mai folosite instrumente de evaluare a ADHD la copii și adolescenți.

Pe scurt

• ADHD (tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate) este o tulburare de neurodezvoltare care se vede prin neatenție, hiperactivitate și impulsivitate.
• Nu există un singur test care să confirme ADHD. Diagnosticul se bazează pe istoricul copilului, pe informații de acasă și de la școală, pe observație și pe instrumente standardizate.
• Conners 3 cuprinde chestionare completate de părinte și de profesor (pentru copii de 6–18 ani) și de copilul însuși (8–18 ani).
• Diagnosticul medical îl pune medicul psihiatru pediatric. Evaluarea psihologică îi oferă informațiile pe care se sprijină.

Ce este ADHD

ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare din copilărie. Se manifestă prin trei grupe de dificultăți:

• neatenție: copilul se concentrează greu, nu duce sarcinile la capăt, pierde lucruri, se organizează greu;
• hiperactivitate: se mișcă mult, inclusiv când situația cere să stea liniștit, se foiește, vorbește mult;
• impulsivitate: întrerupe, răspunde înainte să se termine întrebarea, așteaptă greu să îi vină rândul.

În funcție de ce predomină, specialiștii descriu trei forme de prezentare: predominant neatentă, predominant hiperactiv-impulsivă și combinată. Un copil cu forma predominant neatentă poate fi liniștit în clasă, iar tocmai de aceea dificultățile lui sunt observate mai târziu.

Semne care merită discutate cu un specialist

Semnele de mai jos contează când apar des, nu ocazional, și când se văd atât acasă, cât și la școală sau la grădiniță:

• face greșeli din neatenție la teme și nu verifică ce a lucrat;
• pare că nu ascultă când i se vorbește direct;
• începe multe lucruri și termină puține;
• evită sarcinile care cer efort mental susținut;
• își pierde des lucrurile și uită ce are de făcut;
• nu poate sta pe scaun când ceilalți stau;
• vorbește foarte mult, întrerupe, intervine în jocurile altora;
• îi este foarte greu să aștepte.

Criteriile de diagnostic (DSM-5) cer mai mult decât prezența acestor comportamente: cel puțin șase simptome dintr-o grupă (cinci de la 17 ani), prezente de cel puțin 6 luni, apărute înainte de 12 ani, vizibile în cel puțin două contexte și care afectează clar funcționarea copilului. În plus, simptomele nu trebuie să fie explicate mai bine de o altă problemă. De aceea, o listă de semne, oricât de detaliată, nu înlocuiește evaluarea.

Ce poate semăna cu ADHD

Neatenția și agitația au multe cauze posibile. O evaluare atentă ia în calcul și alte explicații, care pot exista separat sau împreună cu ADHD:

• anxietatea, care îi ocupă copilului atenția;
• dificultățile de învățare: copilul care nu înțelege ce citește pare neatent la lecție. Despre evaluarea lor am scris în articolul despre testul SMALSI;
• problemele de somn;
• problemele de auz sau de vedere, care se verifică medical;
• dificultățile de procesare senzorială, despre care am scris în articolul ADHD sau desincronizare senzorială;
• tulburarea din spectrul autist, care poate apărea și împreună cu ADHD.

Cine pune diagnosticul

Diagnosticul medical de ADHD îl pune medicul psihiatru pediatric. Tot el decide dacă este nevoie de tratament medicamentos.

Psihologul clinician face evaluarea psihologică: discută cu părinții despre istoricul copilului, aplică chestionare standardizate, probe de atenție și de funcționare cognitivă, observă copilul și integrează toate informațiile într-un raport. Raportul îl ajută pe medic să stabilească diagnosticul. Dacă nu știi la cine să mergi mai întâi, am explicat diferențele în articolul psiholog, psihoterapeut sau psihiatru pentru copil.

Ce este testul Conners 3

Conners 3 (Conners, ediția a treia, autor C. Keith Conners) este un set de chestionare pentru evaluarea ADHD și a problemelor care apar frecvent împreună cu acesta: dificultăți de învățare, de comportament și emoționale. Este distribuit și în România, cu formulare în limba română.

Instrumentul are trei variante:

• Conners 3 Părinte, pentru copii și adolescenți de 6–18 ani;
• Conners 3 Profesor, pentru aceeași grupă de vârstă;
• Conners 3 Autoevaluare, completat de copilul de 8–18 ani.

Fiecare chestionar cuprinde afirmații despre comportamentul copilului în ultima lună. Pentru fiecare, respondentul alege cât de adevărată este sau cât de des s-a întâmplat, pe o scală de la 0 („deloc adevărat, niciodată sau foarte rar”) la 3 („foarte adevărat, foarte des”). Există forme complete, forme scurte și un indice ADHD, folosit ca screening rapid.

Ce măsoară Conners 3

• Scalele de conținut: neatenție, hiperactivitate/impulsivitate, probleme de învățare, funcționare executivă (organizare, planificare, pornirea și finalizarea sarcinilor), sfidare/agresivitate și relațiile cu ceilalți copii.
• Scalele de simptome DSM: ADHD de tip neatent, ADHD de tip hiperactiv-impulsiv, tulburarea de opoziție și comportament sfidător și tulburarea de comportament.
• Itemi de screening pentru anxietate și depresie, care arată dacă este nevoie de o evaluare suplimentară în aceste zone.
• Itemi critici, pentru comportamente severe care cer atenție imediată.
• Indicele ADHD și indicele global, care rezumă nivelul general al dificultăților.
• Indicatori de validitate, care arată dacă cel care a completat chestionarul a prezentat lucrurile exagerat de pozitiv, exagerat de negativ sau inconsecvent.

Cum se citesc rezultatele

Răspunsurile se transformă în scoruri T, care compară copilul cu alți copii de aceeași vârstă și de același gen. Media este 50. Un scor T de 60 sau mai mare arată mai multe dificultăți decât la majoritatea copiilor de aceeași vârstă, iar cu cât scorul crește, cu atât îngrijorarea este mai mare.

Un scor crescut nu este, singur, un diagnostic. El arată o zonă în care părintele sau profesorul observă mai multe dificultăți decât de obicei, iar specialistul o interpretează împreună cu istoricul copilului, observația și celelalte probe.

De ce completează mai multe persoane chestionarul

Criteriile de diagnostic cer ca simptomele să apară în cel puțin două contexte. Părintele vede copilul acasă, la teme și în familie, iar profesorul îl vede în clasă, lângă alți copii și cu sarcini structurate. Dacă cele două imagini coincid, concluzia este mai solidă. Dacă diferă mult, diferența ne spune ceva important: de exemplu, că dificultățile apar mai ales în anumite situații.

Ce nu face Conners 3

• Nu pune diagnosticul singur. Este unul dintre instrumentele evaluării, nu întreaga evaluare.
• Nu măsoară direct atenția copilului în timpul unei sarcini, ci ce observă adulții și copilul în viața de zi cu zi. Pentru performanța de atenție se folosesc probe separate, de exemplu testul de atenție d2.
• Nu arată de ce apar dificultățile. Cauzele se clarifică din ansamblul evaluării.

Cum te poți pregăti pentru evaluare

• Notează câteva situații concrete, de acasă și de la școală, în care dificultățile apar clar.
• Adu caietele, observațiile învățătoarei sau ale profesorilor și rapoartele de evaluare anterioare, dacă există.
• Roagă profesorul să completeze chestionarul sincer, pe baza a ce observă în clasă. Nu există răspunsuri „bune” sau „rele”.
• Dacă nu au fost verificate recent, discută cu medicul despre controlul auzului și al vederii.

Ce urmează după evaluare

Raportul descrie punctele forte ale copilului, dificultățile și recomandările. Dacă tabloul se potrivește cu ADHD, următorul pas este consultul la psihiatrie pediatrică. Sprijinul pentru ADHD combină, de regulă, strategii comportamentale pentru acasă și pentru școală, formarea părinților și, atunci când medicul consideră necesar, tratament medicamentos. Dacă evaluarea arată altă cauză, recomandările se îndreaptă spre aceea.

Întrebări frecvente

Un test ADHD online îmi poate spune dacă copilul are ADHD?

Nu. Chestionarele găsite online pot fi un punct de plecare pentru o discuție, dar nu sunt etalonate pentru copilul tău și nu țin cont de istoricul lui sau de alte cauze posibile. Concluzia vine dintr-o evaluare făcută de specialist.

De la ce vârstă se poate folosi Conners 3?

Variantele pentru părinte și profesor se folosesc de la 6 ani, iar autoevaluarea de la 8 ani, până la 18 ani. Pentru copiii mai mici, specialistul alege alte instrumente.

Ce se întâmplă dacă părintele și profesorul răspund diferit?

Se întâmplă des și nu înseamnă că unul dintre ei greșește. Copilul se poate comporta diferit acasă și la școală, iar specialistul folosește aceste diferențe în interpretare.

Evaluare la NeuroSteps

La NeuroSteps, evaluarea psihologică pentru dificultăți de atenție folosește, pe lângă Conners 3, alte probe alese în funcție de vârsta copilului și de întrebările familiei, de exemplu testul de atenție d2 sau SMALSI pentru învățare. Detalii găsești pe pagina de evaluare.

Pentru programare, scrie-ne la office@neurosteps.ro, sună la 0741 168 332 (Hristo Botev) sau 0730 050 297 (Negureni) ori folosește pagina de contact.

Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește evaluarea și consultul de specialitate.

Surse

• American Psychiatric Association – Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder, DSM-5 fact sheet
• National Institute of Mental Health – Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder (ADHD)
• CDC – Diagnosing ADHD
• Wolraich și colab. – Clinical Practice Guideline for the Diagnosis, Evaluation, and Treatment of ADHD in Children and Adolescents, Pediatrics, 2019