ADHD sau desincronizare senzoriala?

Există o linie fină, dar esențială, între un diagnostic corect și o etichetare pripită atunci când vine vorba despre tulburările de atenție la copii. Tot mai des, părinții și cadrele educaționale sunt tentați să considere impulsivitatea, neliniștea, dificultățile de concentrare și de respectare a regulilor ca fiind semne evidente de ADHD (Tulburare de deficit de atenție cu sau fără hiperactivitate). Cu toate acestea, există o realitate adesea neglijată: un copil cu un sistem senzorial neintegrat poate manifesta comportamente foarte similare cu cele ale unui copil diagnosticat cu ADHD, fără a avea cu adevărat această tulburare.

Integrarea senzorială reprezintă capacitatea creierului de a primi, organiza și răspunde eficient la informațiile provenite din cele șapte sisteme senzoriale: tactil, vestibular, proprioceptiv, vizual, auditiv, gustativ și olfactiv. Atunci când acest proces este afectat, vorbim despre disfuncție de integrare senzorială sau, mai frecvent, despre un profil senzorial dezechilibrat. Copilul poate fi hiperreactiv (sensibil peste măsură la stimuli), hiporeactiv (în căutare constantă de stimulare) sau cu răspunsuri oscilante în funcție de context.

Un copil care se confruntă cu hiporeactivitate proprioceptivă și vestibulară, de exemplu, poate părea veșnic neliniștit. Se cațără, se leagănă, sare, se mișcă permanent. Aceste comportamente nu sunt neapărat expresia unei tulburări comportamentale, ci pot fi, de fapt, nevoia corpului de a primi informații senzoriale esențiale pentru autoreglare. În absența unei evaluări senzoriale corecte, astfel de reacții pot fi interpretate greșit ca semne de hiperactivitate sau impulsivitate, două criterii-cheie pentru diagnosticul de ADHD.

@centrulneurosteps

Nu e prea devreme. Nici prea târziu. E momentul potrivit să începem! 📞 0730050297 | 🌍 www.neurosteps.ro

♬ оригинальный звук - A

Un alt exemplu frecvent este cel al copilului cu hipersensibilitate tactilă. Evită contactul cu hainele, refuză să fie atins, devine irascibil în medii aglomerate sau zgomotoase. Aceste reacții pot părea, din exterior, semne ale unei dificultăți de reglare emoțională sau ale unei tulburări de comportament, dar în realitate pot fi reacții firești la un sistem nervos suprastimulat.

Este important de menționat că, în cazul copiilor cu disfuncție senzorială, comportamentele apar predominant în situații specifice în care sistemul este provocat (ex: schimbări de mediu, atingere bruscă, mișcare neașteptată), în timp ce în ADHD comportamentele sunt persistente și generalizate în toate mediile de viață.

Evaluarea senzorială realizată de un specialist cu formare în integrare senzorială poate oferi o imagine clară asupra cauzei reale a comportamentelor observate. Prin teste structurate, observație directă și chestionare standardizate, specialistul poate determina dacă este vorba despre o nevoie senzorială, despre o tulburare de procesare senzorială sau despre altceva.

Odată identificată cauza reală, se pot implementa intervenții specifice. În cazul disfuncției senzoriale, se recomandă frecvent o dietă senzorială personalizată, exerciții de organizare și autoreglare, integrarea reflexelor primare și activități care vizează tocmai sistemele deficitar procesate. Aceste intervenții pot reduce considerabil comportamentele disfuncționale și pot susține dezvoltarea unei stime de sine sănătoase și a capacității de autoreglare emoțională.

Confuzia dintre ADHD și problemele de integrare senzorială nu este una neobișnuită. De aceea, este esențial ca părinții, educatorii și profesioniștii să nu se grăbească în aplicarea unei etichete, ci să exploreze în profunzime cauzele comportamentului copilului. Un copil care pare neatent, dezorganizat sau agitat poate fi, în realitate, un copil care are nevoie de un cadru terapeutic adaptat, nu de un diagnostic pripit.

Concluzia este simplă: evaluarea senzorială ar trebui să fie un pas obligatoriu înainte de emiterea unui diagnostic de ADHD. Oferindu-le copiilor șansa de a fi înțeleși cu adevărat, putem preveni etichetări greșite și intervenții ineficiente. Diferența dintre un copil etichetat și un copil sprijinit poate fi făcută de o simplă evaluare corectă.

Autor

Alina Ghinea

Lasa un comentariu

Donează

Redirecționeaza 3,5% și ajută la recuperarea unui copil in dificultate

Str. Iuliu Gall nr. 7, sector 5, Bucuresti

Bd. Hristo Botev nr. 11, sector 3, Bucuresti

Newsletter

O mana de ajutor de la Centrul HOPE

Aboneaza-te la newsletter-ul nostru si vei primii informatii valoroase pt copilul tau!

Programează o evaluare ☎ Sună acum