- HOME
- Articole
Bâlbismul și cauzele sale somatice – de ce logopedia nu este suficientă
Bâlbâiala, cunoscută în termeni de specialitate ca balbism, este o tulburare de fluență care afectează ritmul și cursivitatea vorbirii. În logopedie, aceasta se manifestă prin blocaje, prelungiri sau repetări involuntare ale sunetelor și silabelor. Cu toate acestea, în ciuda progreselor terapeutice, foarte mulți pacienți revin în terapie după ani de „pauză” în care simptomele păreau dispărute. De ce?
Pentru că logopedia, de una singură, este adesea doar un „paracetamol”: poate reduce temporar simptomele, dar nu tratează rădăcina problemei. Este ca și cum ai scădea febra fără să tratezi infecția. Pacientul pleacă din cabinet vorbind fluent, dar revine după o perioadă, acuzând recăderi. Pentru a înțelege de ce se întâmplă acest lucru, trebuie să ne uităm mai profund: către corp, către psihic, către declanșatorii reali ai comportamentului.
În 99% din cazuri, balbismul are o componentă somatică profundă. Corpul, prin sistemul nervos autonom, reacționează la un stimul de stres sau traumă, blocând actul vorbirii. Gândiți-vă la copilul care, confruntat cu autoritatea, simte frică și nu mai poate să articuleze. Sau la adultul care, într-un context anxiogen, simte literalmente că „i se pune un nod în gât”. Aceste reacții nu sunt întâmplătoare. Blocajul nu e în gură, ci în sistemul nervos. Corzile vocale se închid, nu pentru că persoana nu știe să vorbească, ci pentru că sistemul nervos percepe vorbitul ca o amenințare.
Un studiu remarcabil a arătat că unii fumători care se bâlbâiau în mod regulat au reușit, într-un mod inedit, să vorbească fluent după ce expirau jumătate din fumul inhalat. Ce s-a întâmplat, mai exact? În mod normal, când încerci să vorbești, creierul trimite comenzi musculare complexe care implică respirația, vibrația corzilor vocale și mișcarea buzelor. În cazul celor cu balbism, acest proces se dereglează. Dar, în acest experiment, corpul era concentrat pe o altă comandă fiziologică: expirația controlată a fumului. Această „deturnare” a atenției creierului a permis declanșarea vorbirii fără blocaj. Practic, sistemul nervos a fost păcălit – nu a mai trimis semnalul de alertă către corzile vocale. Iar acestea au funcționat normal. Această descoperire arată limpede că problema nu este în capacitatea lingvistică a persoanei, ci în procesul de reglare a activării nervoase. De aceea, lucrul doar pe articulare, respirație sau ritm nu este suficient pe termen lung.
Dacă vrem să avem rezultate reale, stabile, trebuie să ne întoarcem la cauza somatică. Ce a declanșat reacția de stres? În ce momente s-a simțit persoana în pericol când vorbea? Ce semnal emoțional declanșează sistemul de apărare al corpului? Răspunsurile nu se găsesc în manualul de logopedie, ci în psihoterapie, în analiza traumei, în înțelegerea tiparelor de supraviețuire ale sistemului nervos. Intervențiile care combină lucrul psihologic cu metode de reglare somatică (respirație conștientă, eliberarea tensiunii din mușchii gâtului, lucrul cu memoria corporală) sunt mult mai eficiente.
Alte studii relevante:
Un studiu recent a identificat o rețea cerebrală comună implicată în bâlbâială, indiferent de cauză. Această rețea include structuri precum putamenul (control motor), amigdala (procesare emoțională) și claustrumul (integrare senzorială). Descoperirea sugerează că bâlbâiala este legată de interacțiunea dintre controlul motor și răspunsul emoțional, susținând ideea că factorii somatici și emoționali joacă un rol crucial în manifestarea acestei tulburări
Sursa – ScienceDaily, mai 2024
O meta-analiză a evaluat eficacitatea intervențiilor non-farmacologice pentru bâlbâială la adulți. Rezultatele au arătat că, deși unele intervenții pot avea efecte pozitive, nu s-au observat diferențe semnificative în îmbunătățirea fluenței vorbirii, experienței generale a bâlbâielii sau calității vieții comparativ cu grupurile de control
Sursa – PubMed
Un caz documentat a arătat că un pacient cu bâlbâială severă a experimentat o îmbunătățire semnificativă a fluenței după utilizarea canabisului medicinal. Deși studiul nu implică direct expirația fumului de țigară, mecanismul este similar: modificarea activării sistemului nervos și păcălirea circuitelor de control ale vorbirii. Aceasta susține observația empircă în care unii fumători reușeau să vorbească fluent imediat după expirarea unei părți din fum, deoarece creierul nu mai trimitea semnalul de „pericol” către corzile vocale
Sursa – ResearchGate
Un articol publicat în Journal of Bodywork and Movement Therapies argumentează că educația somatică poate promova relaxarea și facilita schimbări durabile în modelul de vorbire. Acest lucru susține ideea că intervențiile centrate pe corp sunt utile în tratarea bâlbâielii
Sursa – ScienceDirect
O teorie formulată de un psiholog în 2025 propune că bâlbâiala apare ca urmare a unei dezorganizări emoționale – un răspuns de tip fight/flight/freeze în fața unei amenințări percepute. Acest model explică blocajele ca mecanisme de protecție ale sistemului nervos și susține ideea că vorbirea este o funcție profund legată de siguranță internă și încredere în sine
Sursa – Reddit: r/Stutter
Concluzie
Dovezile sugerează că bâlbismul este mult mai mult decât o simplă tulburare de fluență. Este o reacție a corpului și a psihicului la o traumă, o frică sau o formă de dezechilibru intern. Logopedia rămâne o unealtă valoroasă, dar nu poate fi tratamentul principal. Fără adresarea componentelor somatice și emoționale – prin psihoterapie, terapie somatică și reglarea sistemului nervos – bâlbâiala are toate șansele să revină. Vindecarea reală începe atunci când tratăm cauza, nu doar simptomul..
Autor
Alina Ghinea
Lasa un comentariu
Donează
Redirecționeaza 3,5% și ajută la recuperarea unui copil in dificultate
Str. Iuliu Gall nr. 7, sector 5, Bucuresti
Bd. Hristo Botev nr. 11, sector 3, Bucuresti
- office@neurosteps.ro
- +4 0730 050 297