Caracteristică | ADHD | TOC (Tulburare Obsesiv-Compulsivă) |
---|---|---|
Motivație internă | Impuls – lipsa de control al răspunsului | Anxietate crescută / gând compulsiv |
Scopul comportamentului | Obține stimulare, control sau reacție imediată | Reduce o teamă/gând irațional (ex: „va muri mama dacă…”) |
Ritual | Nu este fix – poate fi haotic sau diferit de la o dată la alta | Este repetitiv, rigid, exact în execuție |
Flexibilitate | Poate renunța relativ ușor dacă primește altceva stimulant | Se simte obligat să finalizeze ritualul – altfel crește anxietatea |
Reacție dacă e întrerupt | Se enervează, poate deveni agitat, dar distragerea e eficientă | Devine foarte anxios, poate plânge, tremura, intră în panică |
Durată a comportamentului | De scurtă durată, dar frecvent repetat | Poate dura mult timp, până „simte” că e făcut „corect” |
Nivel de conștientizare | Nu este conștient de automatisme | Poate fi conștient că e „exagerat” dar nu se poate opri |
Exemplu | Aprinde/stinge lumina compulsiv pentru distracție sau control | O face pentru că „dacă nu, se va întâmpla ceva rău” |
| Dacă reacționează impulsiv pentru control sau stimulare | → mai degrabă ADHD / comportament de autoritate |
| Dacă reacționează cu panică, neliniște, are nevoie de repetare | → mai degrabă TOC sau comportament compulsiv de tip TSA |
Întrebare / Item observabil | Răspuns | Interpretare orientativă |
---|---|---|
□ Da □ Nu | „Da” → ADHD | |
2. Comportamentul este precedat de o teamă, gând intruziv sau anticipare? | □ Da □ Nu | „Da” → TOC |
3. Copilul simte nevoia să execute exact într-un anumit fel (ex. număr de ori)? | □ Da □ Nu | „Da” → TOC |
4. Se supără / devine agitat dacă este întrerupt? | □ Da □ Nu | Relevant pentru ambele |
5. Reacționează cu panică, plâns, neliniște la întreruperea comportamentului? | □ Da □ Nu | „Da” → TOC |
6. Reacționează cu furie impulsivă sau frustrări scurte, apoi se liniștește? | □ Da □ Nu | „Da” → ADHD |
7. Este ușor de distras de altceva atractiv (joc, recompensă)? | □ Da □ Nu | „Da” → ADHD |
8. Insistă să refacă ritualul până „e corect”? | □ Da □ Nu | „Da” → TOC |
9. Spune că „trebuie să o facă” sau „altfel se întâmplă ceva rău”? | □ Da □ Nu | „Da” → TOC |
10. Comportamentul pare o rutină de control, nu o compulsie? | □ Da □ Nu | „Da” → ADHD / rigiditate în TSA |
Atât ADHD (Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate), cât și TOC (Tulburarea obsesiv-compulsivă) sunt condiții neuropsihice care pot afecta profund funcționarea zilnică a copiilor, adolescenților și adulților. Deși par foarte diferite la prima vedere, cele două pot avea manifestări înșelător de similare, mai ales în comportamentele repetitive, impulsivitate sau dificultăți de concentrare. Din acest motiv, diferențierea corectă este esențială pentru stabilirea unui plan terapeutic eficient.
ADHD este o tulburare de neurodezvoltare caracterizată prin dificultăți de atenție, hiperactivitate și impulsivitate. Copiii sau adolescenții cu ADHD reacționează adesea spontan, fără să planifice sau să anticipeze consecințele. Comportamentele lor sunt adesea bruște, de scurtă durată, și apar fără un scop precis, doar pentru că „nu se pot abține”.
Un exemplu des întâlnit este nevoia de a întrerupe frecvent o sarcină pentru a face altceva mai interesant sau mai stimulant senzorial. Deși pot apărea uneori repetiții de acțiuni (ex: deschiderea și închiderea unui sertar), acestea sunt rareori structurate sau rigide. Dacă copilul este distras cu succes de un stimul mai atractiv, comportamentul dispare rapid – un indiciu clar că este vorba de impulsivitate, nu de o compulsie.
TOC, pe de altă parte, este o tulburare de natură anxioasă, în care comportamentele repetitive sunt rezultatul unor gânduri intruzive (obsesii) și sunt urmate de acțiuni menite să reducă neliniștea (compulsii). Aici, comportamentele sunt rigide, repetate exact în același mod și însoțite de o nevoie puternică de control.
Dacă o acțiune nu este dusă „până la capăt” într-un mod perceput ca fiind „corect”, persoana resimte o creștere semnificativă a anxietății. Spre deosebire de ADHD, aceste comportamente nu sunt impulsive, ci deliberate, chiar dacă ilogice pentru un observator extern.
Pentru a distinge între cele două, este utilă o analiză atentă a funcției comportamentului. În ADHD, comportamentul este impulsiv, scurt, și apare ca urmare a unei nevoi de stimulare sau control al mediului. În TOC, comportamentul este compulsiv, structurat, și are rolul de a reduce o anxietate interioară generată de un gând obsesiv.
De asemenea, în TOC, copilul sau adultul simte nevoia imperioasă de a repeta acțiunea până când „se simte bine”, în timp ce în ADHD comportamentul dispare dacă este redirecționat. O altă diferență esențială este reacția emoțională: cei cu TOC pot intra în panică dacă sunt împiedicați să își ducă la capăt ritualul, în timp ce cei cu ADHD pot deveni frustrați sau iritați, dar se adaptează mai rapid la schimbare.
Diferența dintre ADHD și TOC este subtilă, dar esențială. O evaluare clinică detaliată, realizată de un specialist, este crucială pentru a evita confuziile și pentru a începe o intervenție adecvată. Deși uneori pot coexista, fiecare dintre aceste tulburări necesită o abordare terapeutică specifică și personalizată.
Alina Ghinea
Str. Iuliu Gall nr. 7, sector 5, Bucuresti
Bd. Hristo Botev nr. 11, sector 3, Bucuresti